Coș

La păstăi înainte!
3 iulie 2017

Îmi aminteam zilele trecute de o vecină de bloc din copilăria mea urbană, din centrul unui cartier mărginaş al Bucureştiului, unde blocurile înalte erau înconjurate de tei, corcoduşi, cireşi şi duzi. Bruneţică şi o idee mai zvăpăiată ca mine, Claudia din copilăria mea, cât era vara de lungă, mânca roşii. Zilnic. Afară. Le devora ca pe mere. I se scurgeau zoaie din bărbie şi pe mâini până mai jos de coate. Era o nebunie! Mai târziu în vară a trecut şi la pepene, dar mie tot roşiile astea zemoase scurse sub zâmbetul ei mi-au rămas ca amintire…

Şi cum visam eu la roşiile Claudiei, m-am trezit deja urcată la volan, în drum spre roşiile Dorului de Verde. Sâmbătă după-amiază, cald, linişte pe străzi, linişte în afara oraşului. Urc dealul Popricaniului şi opresc în dreptul solariilor pe care le ştiam de anul trecut. Cred că vă amintiţi de roşiile inimă de bou de care ne-am bucurat vara trecută, pe care le ofeream alături de busuioc proaspăt! 🙂 Da, de aici erau!

Păşesc în primul solar şi mă izbeşte mirosul ăla de verde crud, de ţară, de bunici. Mirosul pe care-l simţi când îţi apropii nasul de codiţa unei roşii adevărate. Pe ici pe colo câte o pată de culoare… începeau să se ivească cele câteva roşioare aflate deja în pârg. În timp ce înaintam în solar, mi se arăta varietatea de roşii. O multitudine de soiuri, unele tradiţionale, altele străine, ciudate, dar ochioase, niciunul hybrid, toate naturale. Multe dintre ele sunt aduse pentru prima oară pe meleaguri ieşene, iar de câteva nici măcar n-am auzit. 😀

Tomate cherry roşii prunişoare, negre sau galbene, tomate Blue Osu (cele roşu cu negru), tomate Negru de Crimeea (cele vişiniu închis), vestitele inimă de bou rozii şi roşii, tomate gigant sau tip gogoşar, cele în formă de pară sau tomate Citrina care seamănă la formă cu lămâile. Nu lipsesc nici roşiile binecunoscute de Buzău, probabil cele pe care le mânca cu nesaţ Claudia din copilăria mea.

Sezonul roşiilor la Dor de Verde de-abia acum începe. Ne facem încalzirea cu roşiile cherry simple, cele roşii şi rotunde sau prunişoare, dar cât de curând ne îmbogăţim rafturile virtuale cu toate soiurile amintite mai sus.

PS. Ştiu că tomatele sunt fructe (mulţumesc Marius! 😀 ), dar, ca să fie facilă căutarea, vor apărea, pe măsură ce vor fi disponibile, în categoria Legume.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dor de verde